Pentru Washington, Seulul devine o bataie de cap mai mare decat Phenianul

Timp de jumatate de secol, America nu a avut un aliat mai statornic si mai de nadejde in Asia decat Coreea de Sud, unde prezenta celor 37.000 militari ai Unchiului Sam, cu misiunea de a-i asigura protectia impotriva unei invazii din Nord, a pecetluit unitatea de interese intre cele doua tari. In prezent, insa, asa cum remarca New York Times, Coreea de Sud a devenit una din principalele batai de cap ale administratiei Bush in domeniul politicii externe. Resentimentele mocnite au luat acum forma unor demonstratii fatise antiamericane, concomitent cu declaratiile critice la adresa politicii Washingtonului fata de ambitiile nucleare ale Coreei de Nord. Presedintele ales al Coreei de Sud, Roh Moo Hyun, care isi va lua postul in primire luna viitoare, nu-si ascunde opozitia fata de intentiile americane de a impune sanctiuni economice regimului de la Phenian. Partizan al continuarii politicii mainii intinse sau a "razei de soare" practicate in ultimul timp de Seul in relatiile cu regimul comunist din nordul peninsulei coreene, presedintele ales nu si-a ascuns scepticismul in legatura cu izolarea sau indiguirea progresiva (tailored containment) preconizata de Casa Alba pentru a determina Phenianul sa renunte la proiectele sale nucleare. Bush: "Problema nord-coreeana se preteaza la o solutie diplomatica"Incercand sa calmeze jocul, presedintele Bush a declarat ca, spre deosebire de Irak, problema nord-coreeana se preteaza la o solutie "diplomatica", si nu la una militara. "Actionam impreuna cu aliatii nostri din zona pentru a explica Phenianului ca nu este in interesul sau sa participe la proliferarea armelor de distrugere in masa", a precizat presedintele, adaugand ca doreste o peninsula coreeana "fara arme nucleare", convingerea sa fiind ca actuala criza poate fi rezolvata "pe cale pasnica". De altfel, inalte oficialitati americane, japoneze si sud-coreene urmeaza sa se intalneasca luni si marti la Washington pentru a studia mijloacele de dezamorsare a crizei. Pe de alta parte insa, Washingtonul refuza sa vorbeasca direct cu reprezentantii nord-coreeni si cu atat mai putin sa incheie cu acestia un pact de neagresiune, atat timp cat nu vor fi abandonate actualele planuri nucleare ale Phenianului. Si ca atare presiunile exercitate asupra regimului nord-coreean nu vor slabi. Cert este ca deosebirile de vederi intre Seul si Washington si, in general, tensiunea sporita din peninsula coreeana isi gasesc expresia intr-o inflamare a sentimentelor de ostilitate ale populatiei sud-coreene fata de corpul expeditionar american. La mijlocul acestei saptamani, peste 35.000 de manifestanti s-au adunat in apropierea ambasadei SUA la Seul cerand modificarea statutului militarilor SUA, daca nu chiar plecarea lor pur si simplu. Sud-coreenii sunt nemultumiti si de faptul ca presedintele Bush nu i-a consultat atunci cand a inclus Coreea de Nord in "axa raului", la care se adauga temerile ca, in caz de conflict, Coreea de Sud s-ar gasi in prima linie a frontului. In schimb, pentru Bush, miza partidei de sah angajate impotriva "statelor scelerate" ("rogue states") - avand deocamdata ca principal adversar pe Saddam Hussein - depaseste cu mult perimetrul Asiei de Nord-Est. Oricum, pentru a repune relatiile reciproce pe linia de plutire, Washingtonul intentioneaza sa-l trimita din nou la Seul, pentru a cincea oara in decurs de numai patru luni, pe secretarul de stat adjunct pentru Asia si Pacific, James Kelly. Intre timp, ministrul adjunct de externe sud-coreean a purtat discutii la Beijing cu omologul sau chinez, iar un alt emisar al Seulului era asteptat ieri la Moscova, pentru a incerca sa impiedice inrautatirea pe mai departe a situatiei din peninsula coreeana. Intrebarea este in ce masura China si Rusia pot influenta pe guvernantii de la Phenian, hotarati sa agite mai departe spectrul inarmarii nucleare pentru a obtine concesii cat mai importante din partea Washingtonului.