„România nu este campioana în fraude a Europei!”

stăzi, Bruxelles-ul va da publicităţii două rapoarte, referitoare inclusiv la România. Unul dintre ele se referă la situaţia luptei anti-fraudă, în special la domeniul alocării de fonduri europene, celălalt are în vedere modul în care România contribuie la protecţia intereselor financiare
ale forului comunitar. Şeful DLAF (Departamentului de Luptă Antifraudă), Ovidiu Dobleagă, a acordat ziarului “Gândul” un interviu în exclusivitate pe marginea felului în care România înţelege să colaboreze în aceste domenii cu autorităţile de la Bruxelles.

R: Cum or să arate cele două rapoarte publicate azi de Comisia Europeană?

Ovidiu Dobleagă: Prima distincţie pe care aş vrea să o fac este între rapoartele care apar zilele acestea la Bruxelles şi care se referă la diverse activităţi de verificare, de monitorizare, de control ale Comisiei Europene în relaţia cu statele membre. E vorba de raportul de monitorizare al Comisiei Europene care va apărea mâine şi de două rapoarte care vor apărea astăzi referitoare, în principal, la politica antifraudă a Comisiei Europene şi la protecţia intereselor financiare ale Uniunii Europene-numit.

Trebuie să facem distincţia dintre rapoarte din mai multe considerente. În primul rând domeniul protecţiei financiare a Uniunii Europene nu a reprezentat pentru România un segment de monitorizare din partea Comisiei Europene, pe când domeniul justiţiei a fost un sector care după aderare s-a impus a fi monitorizat.

În domeniul protecţiei financiare a UE, conform rezultatelor noastre de până acum, şi mă refer aici atât la activitatea DLAF, dar şi în general la activitatea autorităţilor implicate în gestionarea şi controlul fondurilor comunitare, România nu are motive de îngrijorare!

R: Deci, nu există, în prezent, riscul ca România să piardă fonduri europene?

O.D.: Legături pot exista între corupţie şi utilizarea incorectă a fondurilor comunitare. Dar, privit separat, raportul de monitorizare pe justiţie nu poate genera ceva negativ! Chiar dacă ar fi negativ el nu ar avea ca efect sancţiuni legate de diminuarea sau stoparea fondurilor comunitare. Sunt sancţiuni specifice pe domeniul justiţiei, cum ar fi nerecunoaşterea hotărârilor judecătoreşti, fără legătură cu fondurile. Sigur, Comisia poate să ia măsuri de diminuare a banilor când constată că mecanismele de verificare, de control în acest stat membru nu funcţionează şi nu corespund ceriţelor de garantare a unui control permanent şi eficient în domeniu. Nu este însă cazul României!

R: O valoare
totată a prejudiciilor?

O.D.: Prejudiciile rămân estimative până în momentul pronunţării unei hotărâri judecătoreşti definitive. Însă pot să vă spun că în privinţa recuperării prejudiciilor am constatat o evoluţie pozitivă, fapt ce sper că se va reflecta şi în raportul de astăzi. De aceea nu cred că avem motive de îngrijorare în privinţa aspectelor ce ţin de controlul fondurilor comunitare. Este important să delimităm diferenţa între sancţiunile care ar putea fi luate în cazul în care se constată o neîndeplinire a condiţionalităţilor pe raportul de monitorizare pe justiţie şi diminuarea fondurilor comunitare, pe viitor, pentru România.

R: Cum stăm comparativ cu Bulgaria?

O.D.: Bulgaria a fost monitorizată după aderare în mod special pe acest domeniu al controlului fondurilor comunitare. Dacă în România monitorizarea post-aderare a fost pe justiţie, în Bulgaria a inclus şi verificarea fondurilor europene. Este o situaţie total diferită. Noi am primit steguleţ verde de la Comisia Europeană, încă din 2006, pe controlul fondurilor comunitare. Prin urmare, încrederea în acest domeniu ne-a fost acordată încă de la momentul aderării.


R: Totuşi avem şi nişte puncte slabe
. Care credeţi că sunt?

O.D.: Vă pot spune după raportul de anul trecut că au fost o serie de interpretări eronate, legate de numărul mare de nereguli pe care România le-a raportat Bruxelles-ului. Ne aşteptăm ca şi în acest an România să aibă un număr însemnat de nereguli semnalate. Este însă important de analizat impactul financiar al acestora şi de precizat că numărul mare de nereguli nu reprezintă neapărat o vulnerabilitare mai mică sau mai mare a unui stat la fraudă! Arată, de fapt, că sistemul de control şi-a făcut treaba. Neregulile sunt un reper căruia i se pot da mai multe interpretări. Dacă creşte numărul lor de la an, la an asta ne arată că verificăm din ce în ce mai mult. O evoluţie în scădere a numărului de nereguli poate să arate o perfecţionare a celor care absorb fondurilor, şi nu neapărat o atenţie diminuată pe acest sector a autorităţilor. Nu trebuie interpretat că numărul mai mare de nereguli ne transformă în „campioni ai fraudei”, aşa cum s-a vehiculat anul trecut, deşi Comisia Europeană a făcut precizări în acest sens. Acesta ar fi un punct mai sensibil. Dar când primeşti 60-70% din fondurile preaderare cu siguranţă vei avea un număr mai mare de nereguli, impactul financiar al acestora este însă mic.

R: Aţi declarat recent că sunt necesare termene clare de soluţionare a cauzelor, deoarece lipsa promptitudinii statului diluează răspunderea penală. DNA a contracarat ulterior aceste idei.Cum comentaţi reacţia?

O.D.: Pot să vă spun că prescripţia (tergiversarea începerii procesului) poate să ajungă la 15 ani! În cazul unui omor cu autor necunoscut poate să dureze atâta, dar nu şi când ai totul „dat pe tavă”! (n.r. adică informaţiile preluate de Direcţia Naţională Anticorupţie chiar din sesizările DLAF). Multe dintre cazurile de fraudă sunt controlate de noi la 2-4 ani de la data săvârşirii faptei, formează obiectul unei anchete la nivelul organelor de urmărire penală care poate dura un an sau doi la Parchet. Dacă probele o impun, urmează sesizarea instanţei de judecată pe toate căile de atac şi s-ar putea să ne apropiem de cei 15 ani. Nu am înţeles eu bine, cei 15 ani la care se referea DNA...erau rezervaţi urmăririi penale sau aveau în vedere procesul penal până la pronunţarea unei decizii definitive. Nu poţi să invoci 15 ani sau termenul mare de prescripţie în favoarea unei anchete care trenează. Eficienţa acţiunii statului depinde de promptitudinea cu care se intervine.

DLAF ar avea nevoie de o cooperare corectă din partea structurilor cu care intră în contact.

R: Puteţi indica cifre exacte în legătură cu sesizările înaintate la DNA din 2007 până în prezent?

O.D.: Fără să ţintesc cifre exacte privind DNA, în raport cu activitatea per ansamblu, am ajuns de la 43 de controale în 2005 (din care 26 finalizate), la peste 100 de controale declanşate în 2007 şi la peste 80 de controale declanşate numai în prima jumătate a acestui an. Aceste controale acoperă întreaga paletă de finanţare cu fonduri comunitare, care acoperă o sumă importantă din banii alocaţi României. 200 milioane de euro
din fondurile alocate de UE au făcut obiectul controlului numai până la jumătatea anului în curs.