Oracolul s-a mutat pe net

Vechile „caiete de impresii”, nascute la inceput de secol XX, la Scoala de Fete, si-au pierdut din farmec odata cu „etalarea” lor pe internet.


Nascute la Scoala de Fete, / Impresiile in caiete / Au devenit desuete. / Blogul si messul / le-au furat succesul.

Daca nu sunt indiscreta, cand ati aparut pe Planeta?” Era una dintre primele si cele mai inocente intrebari scrise in caietul dictando de 60 de file picurate cu ceara, arse pe margini si „stampilate” cu ruj. „Caietul de impresii” completat pe bancile Scolii de Fete, prima data, la inceput de secol XX, simplificat si botezat „Oracol” in comunism, s-a urcat astazi pe net, dar si-a pierdut farmecul. Forme palide se mai pastreaza incorsetate in caiete tipizate, cu Harry Potter pe coperta, lipsite insa de „Cum doreste caprioara / Apa rece de izvor / Asa iti doresc eu tie / Mult succes in viitor”.

Oracolul nu se mai completeaza in timpul orei de religie, pe sub banca, ci acasa, intre doua sesiuni de messenger si una de YouTube. Iar intrebarile „Ce surprize de gume colectionezi?” sau „Va plac serile cu luna
?” nu mai sunt o prioritate. Importante sunt ID-ul de mess si avatarul preferat.

„Adolescentii nu mai au nici timp, nici chef sa faca si sa completeze oracole. Nici nu mai exista pudoarea de la inceput de secol, cand trebuia sa mergi pe ocolite ca sa vezi cine te place. Acum mergi tintit: ceri ID-ul, ii spui ca-ti place, iesiti la Mac”, spune scriitorul Cezar Paul Badescu, care si-a facut lucrarile de licenta si de master pe tema caietelor de amintiri.

„Cu ingaduinta ta, pagina mea”

In 1975, Lefterica Varlam era in anul doi de liceu, se pregatea de examenul de treapta. Atunci a dat la completat „Caietul de impresii”. „STOP. Cu ingaduinta ta, pagina mea” - asa era marcata fiecare foaie din caietul cu trandafiri presati si cantareti de sansonete decupati din reviste.

„Incep prin a-ti multumi pentru increderea de care ai dat dovada dandu-mi spre completare acest micut caiet, care, dupa ani si ani, cand parul ne va albi, te va rascoli aducandu-ti aminte de frumosii ani ai tineretii”. Toata lumea multumea, in primul rand, pentru onoarea facuta. Apoi, paginile se umpleau cu multe „caracterizari fizice si morale” si panseuri melodramatice scrise cu litere ornate cu motive florale.

„Profesorii care te educa in spiritul moralei comuniste”

„La caietele vechi, forma frumoasa era trecuta la nivelul caligrafiei, nu aveau multe elemente grafice. Pe langa caracterizari, la final, paginile aveau maxime, versuri din Cosbuc, Eminescu”, spune Badescu.

In „Caietul de impresii” din ‘75, Lefterica a primit, pe hartie, toata filosofia vietii: „Frumusetea fara intelepciune e o floare in tina”, „In viata omul obtine fericirea numai prin munca sa, nu de la intamplare”, iar in buna traditie a socialismului - „Sa aculti profesorii care te educa in spiritul moralei comuniste si vei fi un om perfect!”.

Catinel, pana la „Iubiti? Pe cine?”

Prin anii ‘40-’50 a aparut „oracolul”: „Ca si in Antichitate, te duceai, puneai niste intrebari si primeai niste raspunsuri”, spune Badescu. Chiar daca nu dispare, de atunci, „caietul de amintiri” e inlocuit cu oracolul de tip intrebare-raspuns, pasat de liceeni colegilor din gimnaziu.

Ascuns in spatele intrebarilor, scopul nedeclarat era sa se ajunga, incet-incet, la ce-i ardea pe toti: „Iubiti? Pe cine?”. „Cel care pornea oracolul voia sa afle cum putea sa-si faca lipelile”, explica scriitorul. De la nume, anul nasterii, zodie, masini, culori, formatii, se ajungea la „chestiunea arzatoare”: „Sunteti gata sa trecem la intrebari mai serioase?”.

„Doua buze la patrat se numeste sarutat”

Asa intra in scena artileria grea: „Ce e amorul?”, „Ce e sarutul?”, „Iubiti?”. Adolescentii dadeau raspunsuri in doi peri, uneori hazlii pentru mintea unor oameni mari: „Omul cand se naste spune „a”, iar cand moare spune „mor”. Asa s-a nascut „amor”. „Roma”-i un oras frumos, dar citeste-l si pe dos”. Ori: „Doua buze la patrat se numeste sarutat” sau „Sarutul... un pahar de clor pe stomacul gol”. Erau intrebari standard si replici pe masura, „un soi de folclor al oracolului”.

La final, inainte de iscalitura, trebuia scrisa parerea personala „despre stapana acestui caiet”. Bineinteles ca toate raspunsurile erau „de bine”. Oricum, cine ar fi putut scrie „de rau” nu avea ocazia pentru ca nu primea caietul. Odata umpluta pagina cu raspunsuri, printre randuri, „stapana” afla si ce o interesa: cine o place, daca lumea crede „ca-i de gasca”, daca Georgel dintr-a VII-a B i-ar „cere prietenia”.
Tot la sfarsitul caietului se lasa si o amintire: „Din Oceanul Pacific / A iesit un peste mic / Si pe burta
lui scria / Te iubesc, nu ma uita” -, o poza sau „Iti las tezaur / Patru litere de aur / D-A-N-A”.

„Sex on the beach/car/house”

Dupa ‘90 apar marturisiri de neimaginat in anii ‘50, „asta datorita Revolutiei, a liberalizarii moravurilor, a televizorului”, spune Badescu. Asa se explica expresiile in engleza si raspunsurile indraznete: „Sarutul is something exciting”, „Un kilogram de scuipat in gura unui cascat”, „stapana” - „she is sexy
, she’s cool”, pasiuni - „sex on the beach/car/house”.

Colegii care completeaza oracole in democratie nu mai sunt ipocriti. Intr-un caiet completat, in 2006, intr-o clasa de la Liceul „Costin D. Nenitescu” Bucuresti, apar fraze de genul: „Eu nu te suportam pentru ca erai fitoasa, enervanta, faceai glume de alea obosite, expirate, te credeai foarte frumoasa si chestia e ca erai”, „Parerea mea despre voi e proasta. Frumoase sunteti toate, ca nu exista fata urata si la corp sunteti deformate, inclusiv eu, in afara de Viky si Flori. Succes”.

Si daca inainte oracolul avea musai foile arse, „sa dea impresia de vechi”, picaturi de ceara, „pe post de lacrimi pentru eternitate”, urme de buze rujate, dupa Revolutie, au aparut „brizbizuri” aduse de capitalism. Post it-uri, abtibilduri, fotografii color, foi parfumate, iar in loc de „Si acum la incheiere / Eu iti spun la revedere” - „Te pup si vorbim pe mes”.

„Exista mesu’, e mult mai misto”

In urma cu zece ani, au iesit pe piata si primele oracole tipizate, dar fara prea mult succes. „Nu respectau regulile de baza, aveau prea multe intrebari, prea multe pagini”, explica Cezar Paul Badescu.

In ultima vreme, oracolul se face on-line. Linia generala a intrebarilor se respecta, dar cei care aleg sa le completeze sunt putini, si, de multe ori, nu se cunosc. „E o consecinta a noilor tehnologii”, crede psihologul Cristiana Levitchi.

„E mult mai simplu asa, toti avem acces la net, nu mai stam sa picuram ceara pe caiete. Oricum, din punctul meu de vedere erau o tampenie oracolele alea”, spune Ruxandra, eleva in clasa a VI-a, intr-o scoala din Capitala. „Nu vad sensul caietelor astazi. Exista messu’, care e mult mai misto”, o completeaza colega Patricia.

NECERCETATE

Marca romaneasca nevalorificata

„Oracolul de tipul intrebare-raspuns se pare ca este o inventie pur romaneasca. Chiar am cercetat si in tarile din jur, si in tarile occidentale, am stat de vorba cu oameni de acolo. Au caiete de amintiri, dar nu sub forma asta, ci doar cu poze”, spune Cezar Paul Badescu (foto), care a luat pagina cu pagina peste 100 de caiete de amintiri din perioade diferite, pentru proiectele sale.

Scriitorul - care a vrut, la un moment dat, sa scrie si o carte
despre „oracol”, prezent in traditia romaneasca de peste 100 de ani, admite existenta unei mentalitati care considera ca aceste lucruri sunt derizorii, ca n-are rost sa ne ocupam de ele. „Dar sunt o forma de folclor romanesc, chiar daca nu coincid cu ideea noastra despre folclor in general. Ca si camasile de elev, panglicile sau fetele de banca scrise cu amintiri, la sfarsit de gimnaziu, oracolele fac parte din folclorul elevilor. Nu cred ca e in regula sa valorizam - e bine, e rau. Exista pur si simplu si trebuie sa le luam in considerare. Sunt totusi o forma de cultura”, adauga Badescu.

PSIHO-EXPLICATIE

„O forma de a ne pastra tineretea”

Din nevoia de a ne pastra amintirile si tineretea au aparut caietele de amintiri. Asa se explica de ce continua sa apara pe piata oracole, astazi sub forma tipizata, de vanzare cu 10 lei, cu personajele iubite de copii pe coperta. „Oamenilor le place sa-si pastreze amintirile frumoase - pentru ca numai acelea apareau in oracol. In plus
, aceste caiete pot avea si rol terapeutic: citindu-le, posesorilor le creste stima de sine”, explica psihologul Cristiana Levitchi. Oracolele sunt si „o forma de a ne pastra tineretea, de a ne aminti de momentele fericite si lipsite de griji ale vietii”.

De ce au fost oracolele in principal „pornite” de fete? Pentru ca „tine de firea lor sentimentala”, spune Levitchi. Pe de alta parte, au existat si poate mai exista si astazi oracole pornite de baieti: „Fie ca erau mamosi, fie voiau sa faca misto”, spune Cezar Paul Badescu.